Metode de cercetare științifică în psihologie

Etimologia cuvântului de metodă

Cuvântul metodă vine de la grecescul „methodos”, care înseamnă „cale”, drum către ceva.

Ce este metoda de cercetare

Metoda seminifică realizarea anumitor reguli și procesele aplicate pentru realizarea unui anumit scop. Meotda este strâns legată de teorie, de exemplu o teorie coerentă duce la o metodă precisă. Cercetarea este o investigație sistematică și structurată care are drept scop descoperirea de noi cunoștințe sau controlarea veridicității și corectitudini cunoștințelor existente. Metodele utilizate într-o cercetare sunt determinate de tipul de cercetare care se desfășoară.

Definiția metodei de cercetare

Metoda de cercetare științifică reprezintă procesele și mijloacele cu ajutorul cărora se acumulează informație obiectivă despre individ.

Care sunt metodele și tipurile lor?

În psihologie se folosec metode de cercetare de bază:

• obesrvația
• convorbirea
• experimentul și
• testul psihologic

și metode de cercetare suplimentare:

• bilografică
• analiza conținutului / analiza produselor unei anumite activițăți.
• metoda genetică

Observația

Obervația ca metodă, constă în urmărirea intenționată a comportamentului și a reacțiilor psihice, apoi înregistrearea sistematică, intenționată și selectivă a informației necesare.

Tipurile de obeservație sunt clasificate după modul de observarea a reacțiilor unei anumite persoane. Respectiv obeservația se divizează în introspecție și extrospecție.

Ce este introspeția ?

Introspechția sau altfel numită autoobservația repezintă analizarea propriilor gânduri, sentimente, impresii și reachții. Are la bază o proprietate numită dedublarea( trăirea unei stării și conștientizarea acesteia în același timp).

Ce este extrospecția ?

Extrospeția este procesul de a analiza pe alt cineva. Reprezintă procesul de observare și analiză realizat din afară de către observator. Observatorurl analizează subiectul și trage concluzii cu ajutorul anumitor instrumente.

Ce este studiul de caz ?

Studiul de caz este o metodă a observației. Aceasta constă în analiza detailată a unui idivid sau grup de indivizi. Are scopul de a generaliza rezultatele observației la unu anumit grup de oameni ca: oraș, sat, populația unei tări etc.

Tipurile de observație sunt utilizate în cazurile în care pot ajuta la identificarea unui anumit număr de fapte și reachții în mediul natural și femomenele sunt ușor de urmărit și de apreciat de alte persoane.

Este important ca observatorul să rămână neboservat și ca subiectul să nu înțeleagă că este observat. Dacă subiectul înțelege că este analizat poate să își schimbe comportamentul astfel încât rezultatele nu vor fi veridice. Observația este un process lung și poate fi relizată pe parcursul a mai mulți ani. Selectarea datelor importante pentru fenomenul studiat poate dura mult timp și evenimentele necesare scopului observării pot apărea la intervale mari de timp.

Cerințele pentru realizarea eficientă a observației

Respectarea anumitor cerințe permite evitarea unor greseli care pot apărea pe parcurs

• Se formulează scopul exact al observației. Se analizează de care detalii ale fenomenului analizat avem nevoie, care este mediul și condițiile în care se va efectua observația. De asemenea trebuie să înțelegem clar care sunt problemele care se propun a fi soluționate.
• Se desfășoară după un algoritm bine planificat. Dacă această cerință nu este respectată atunci datele căpătate nu vor fi veridice, suficiente sau nu vor avea valoare pentru scopul final al observației.
• Se realizează sistematic în codiții nautrale și excluzând fenomenele neesențiale. Dacă urmărim un comportament în diverse circumstanțe putem identifica trăsăturile de caracter și procesul desfășurării activităților subiectului.

Atunci când subiectul este conștient de observație el poate să își schimbe comportamentul astfel trăsăturile de carcater deduse nu vor corespunde realității.

• Selctarea unor aspecte importante cu exactitate mai relevantă este posibil dacă observația este relizată în baza unei grile de observație

Avantajele și dezavantajele observației

Experimentul

Experimentul este una din cele mai importante metode de cercetare în psihologie deoarece oferă date exacte, veridice și obiective.Experementele sunt folosite pentru verificarea datelor referitare la fenomenele psihologice pentru a înțelege adacă o ipoteză sțiințifică este adevărată sau falsă. Experimentul peresupune crearea unor condiții care produc manifestări ale fenomenelor care urmează să fie studiate, astfel rezultatele vor fi înregistrate cu exactitate.

Un anumit fenomen psihic ce ne interesează poate fi repetat până la obținerea catității de date necesare în baza cărora se vor trage concluzii despre procesele psihice examinate. Acestea trebuie să fie tipice ca de exemplu sporirea sau înrăutățirea memoriei pe fundal de diferiți excitanți cum ar fi muzica sau liniștea.

Avantajele experimentului de laborator:

a) Precizie în înregistrarea datelor – permite măsurarea exactă a fenomenelor studiate;
b) Control asupra factorilor externi – evidențiază influența variabilelor experimentale și reacțiile psihologice ale subiectului;
c) Obiectivitate sporită – evaluarea rezultatelor este mai puțin influențată de subiectivismul experimentatorului (datorită interacțiunii limitate cu subiectul);
d) Date cantitative și calitative superioare – rezultatele sunt mai precise și riguros validate față de alte metode;
e) Repetabilitate – fenomenul poate fi replicat de multiple ori, permițând verificarea imediată a concluziilor inițiale;
f) Control asupra condițiilor – mediul necesar este creat artificial, eliminând așteptarea unor perioade lungi pentru observarea fenomenului.

Dezavantajul principal al acestei metode este expunerea subiectului la un mediu nefamiliar, care poate afecta anumite comportamente sau procese psihologice. Cu toate acestea, experimentul de laborator rămâne o metodă eficientă în cercetarea psihologică, oferind rezultate fiabile și controlate.

Sugestii de îmbunătățire:

• Eliminarea repetițiilor (ex. „riguros selectate” → „riguros validate”).
• Structurarea mai clară a avantajelor (cu enumerare și scurtă explicație).
• Evitarea fragmentării textului (ex. „clasificare” a fost eliminat, fiind neclar).

Ce este metoda convorbirii?

Convorbirea poate fi folosită ca metodă de cercetare, dacă ea este organizată și planificată corect. În primul rând se stabilește scopul convorbirii,apoi se aleg întrebările având în vedere scopulcomvorbirii. Convorbirea poate fi relizată atât: verbal cât şi în scris.

Convorbirea organizată oral oferă informații despre comportamentul subiectului examinat şi despre emoțiile pe care le trăieşte acesta în timpul dicuției fată de o anumită problema.

Convorbirea poate fi desfășurată ca interviu, chestionare şi anchetare.

Ce este metoda interviului?

În timpul interviului psihologul pune întrebări concrete despre o anumită problemăâ, fără a duce discuți despre ceva aduagător, apoi înregistrează răspunsurile în scris.După întregistrarea tuturor răspunsurilor le analizează.

Această metodă de selectare a informației are unele dezavantaje, cum ar fi:

a) este nevoie de mult timp pentru pregătirea întrebărilor relevante;

b) relizarea unei comvorbiri și selectarea datelor relevante despre carcterul și reacțiile subectului, nu este ușoară pentru orice psiholog;

c) concluziile se trag în baza răsăunsurilor individului care dese ori se apreciaza neadecvat. Acesta poate avea tendița de a se supraaprecia sau subaprecia;

Datele obținute în urma iterviului urmează să fie completate cu date obținute în urma altor metode de cercetare, pentru obținerea unui tablou mai amplu și veridic asupra personalității subiectului.

Ce este metoda chestionarului?

Chestionarul presupune răspunsul în scris la întrebări, spre deosebire de anchetare unde se raspund în formă verbală. Un chestionar este un grup de întrebări care au un scopul de a obiține informație referitoare la un anumit fenomen, de la o persoană sau de la un grup de persoane. Există chestionare cu răspuns deschis, atunci când se răspunde cu propriile gânduri, și chestionare cu răspuns închis, atunci când se propun mai multe varinate de răspuns iar individul o alege pe cea corespunzătoare propriei opinii sau propriei experiențe.

De exemplu:

1) chestionar cu răspuns deschis: „Cum îți organizezi ziua?”;

2) chestionar cu răspuns închis: „Ziua o organizez: a) conform graficului de la muncă; b) conform activităților care doresc să le relizez pe parcursul zilei; c) nu planific ziua;”.

Chestionarele cu răspuns închis pot fi completate mai rapid. Însă dezavantajul acestui tip de chestionare este că sugerează răspunsuri pe care subiectul nu le-ar fi răspuns, deci asemenea răspunuri nu sunt mereu obiective.

Pentru a crea un chestionar trebuie de repectat anumite cerinţe:

a) întrebările trebuie să fie clare și fără înțeles dublu

b) răspunsul nu trebuie să fie clar fără a fi nevoie de concretizări sau explicații adăugătoare;

c) darea unui răspuns nu trebuie să fie influenţat de întrebările precedente;

d) întrevările nu trebuie să sugereze răspunsul;

e) limbajul folosit în interiorul chestionarului trebuie să respundă vocabularului categoriei de omaeni chestionate (elevi, adușți etc);

Principalul dezavantaj al chestionarelor este că este apropae imposibil să apreciem sinceritatea şi seriozitatea răspunsurilor date de subiect.

Ce este metoda anchetei?

Ancheta este cea mai populară formă a convorbirii în scris. Ea se folosesște atunci când este necesar să se afle opinia faţă de o anumită problemă a mai multor indivizi. În cadrul anchetări individul nu numai răspunde la întrebări dar și oferă informații despre sine(profesia, vârsta, componența familiei etc.). Dezavantajul anchetei este acela că aceasta nu oferă infomați despre reachția celor anchetați. De asemenea, este imposibil să modificam întrebările astefel încât să obținem informații adăugătoare pentru a concretiza un răspuns de la o întrebare precedentă.